tèra

Vèneto[canbia]
Sostantivo[canbia]
tèra f (pl: tère)

- Tut cuel che ghe n'é su 'l taren;
- Ò movest en mucio de tèra.
- En tòch de taren;
- No ste vègner te la me tèra!
- El loch onde che vìu i òmeni, in particolar onde che i camina.
- El me pom el à cascà par tèra.
Siłabasion[canbia]
- tè | ra
Pronunsa[canbia]
IPA: [ˈtɛ.ra]
Etimołozia[canbia]
De 'l latin terra.
Sinònemi[canbia]
Insepà; tandùo
Proverbi e modi de dir[canbia]
- Trar par tèra.
- Mèjo en scagn de noghèra che sentarse in tèra
Tradusion[canbia]
El material che scuèrẑ tut
Notasion[canbia]
- Giuseppe Boerio, [Dizionario del dialetto veneziano] pàgina 743
- Livio Tissot, Dizionario primierotto pàgina 288