abatùo
Vèneto[canbia]
Ajetivo[canbia]
a·batùo m. (femenin abatùa, plurale masculin abatùi, plurale femenin abatùe)
- che ghe manca ƚe fòrse, sposà
- che xe inte na condision de aviƚiménto spirituaƚe, smorbà
- riferìo a roba che la xe sta buta xo rispeto la posixion originaria
- (par albero, caxa, pilon, ecc.)
Siłabasion[canbia]
- a | ba | tù | o
Pronunsa[canbia]
IPA: /abaˈtuo/
Etimołozia[canbia]
- manca ła etimoƚozia; se te ła conosi, zónteła ti.
Contrari[canbia]
- (che ghe manca ƚe fòrse) vigoroxo
Proverbi e modi de dir[canbia]
- trovarse o sentirse abatùo: dar xó de saƚute, par età o par maƚatìa
Tradusion[canbia]
Tradusion[canbia]
smorbà
Notasion[canbia]
- Giuseppe Boerio, [Dizionario del dialetto veneziano] pàgina 19