paròƚa
Vai alla navigazione
Vai alla ricerca
Vèneto[canbia]
Sostantivo[canbia]

paròƚa f (pl: paròƚe)
- (lenguistega, it) insieme de i fonemi che i serve par esprimerse, ragrupà inte na fraxe; i serve a esprimere na idea
- in forma di singoƚare pole intendersi un discorso
- Poso ciapare la paròƚa mi?
- La paròƚa del Vangelo
- capasità de comunicare, parlare
- A sta statua ghe manca soƚo che la paròƚa.
- informasion, promesa, onestà
- Nò farghene paròƚa co nesun
- El me ga dà la sò paròƚa
- El xe un òmo de paròƚa
- ingiuria
- Xe drio voƚare paròƚe grose
Siłabasion[canbia]
- pa | rò | ƚa
Pronunsa[canbia]
manca ƚa pronuncia; se te vùi, xónteƚa ti
Etimołozia[canbia]
- manca ła etimoƚozia; se te ła conosi, zónteła ti.
Varianse[canbia]
Tradusion[canbia]
Tradusion: paròƚa
Notasion[canbia]
- manca łe fonte; se te ghene conosi, zóntełe ti.