cuciaro
Vèneto[canbia]
Sostantivo[canbia]
cuciaro m (pl.: cuciari)
- poxata che se dòpera par magnare ƚe pietanse lìcuide o i rixoti o par condire la saƚata
Siłabasion[canbia]
- cu | cià | ro
Pronunsa[canbia]
IPA: [kuˈtʃaːro]
Etimołozia[canbia]
Dal lat. cochlea
Sinònemi[canbia]
Insepà; tandùo
scuƚièro, sculiero, scugier, sculier
Tèrmeni corełai[canbia]
Tradusion[canbia]
Tradusion: cuciaro
Notasion[canbia]
- El cuciaro su Longare di Più